Aparatul genital feminin

Aparatul genital feminin

Aparatul genital (reproducător) feminin este format din gonada feminină (ovarul), ca şi organ principal, şi calea gonorifică (calea genitală) formată din: trompe uterine, uter, vagin, col uterin (cervix) şi vulvă.

Femeile au la naştere toate ovulele (celule sexuale), depozitate în două organe numite ovare. La naştere, o femeie are între 700.000 şi 2.000.000 ovule, din care o mare parte degenerează în perioada copilăriei. La pubertate rămân în jur de 300.000 – 400.000 de ovule din care doar 300 – 400 ajung să se maturizeze pentru a putea participa la procesul de fecundaţie (în perioada de fertilitate a femeii de aproximativ 30 de ani).

Începând cu prima menstruaţie (de pe la vârsta de 11 ani) şi până la instalarea menopauzei (în jurul vârstei de 45-50 de ani), femeile elimină în fiecare lună câte un ovul.

Descrierea aparatului genital feminin:

Gonada feminină

 Ovarele sunt două glande sub forma unui sâmbure de migdală, cu o lungime de aproximativ 4 centimetri şi o lăţime de 2,5 centimetri, fixate la un capăt de uter şi la celălalt de pavilionul trompei uterine. În ovare sunt depozitate ovulele, din care, în fiecare lună alternativ, este eliminat câte un ovul. Ovulul (ovocitul) este cuprins în interiorul unui mic grup de celule numite foliculi ovarieni, care ajung la maturizare în cursul ciclului menstrual sub acţiunea unor hormoni secretaţi de glanda hipofiză. La sfârşitul fiecărui ciclu menstrual un folicul matur se deschide la suprafaţa ovarului pentru a elimina un ovocit.

Calea gonorifică (calea genitală)

Uterul (miometru) este un organ musculos în care ajunge oul în timpul ovulaţiei şi se dezvoltă fătul în timpul sarcinii. Uterul în interior are o cavitate sub formă de pară răsturnată, căptuşită cu o mucoasă (endometrul). Endometrul este bogat în vase sanguine şi structuri glandulare, rolul lui fiind de a gazdui ovulul fecundat. În funcţie de perioada ciclului menstrual şi de vârsta femeii, endometrul suferă importante modificări. În cazul în care nu a avut loc fecundarea, endometrul este eliminat în timpul menstruaţiei.

Uterul este aşezat în poziţie înclinată în faţă, deasupra vezicii urinare şi comunică în lateral cu trompele uterine şi în partea de jos cu vaginul, prin colul uterin. Poziţia în care uterul este orientat spre posterior se numeşte retroversie uterină (uter retrovers).

Dimensiunile uterului se modifică semnificativ în timpul sarcinii – de la o medie de 6 – 8 centimetri lungime şi 3 – 4 centimetri lăţime poate ajunge spre sfârşitul perioadei gestaţionale până la aproximativ 30 de centimetri.

 Trompele uterine sunt două tuburi flexibile cu o lungime de 10 – 12 centimetri, de grosimea unui fir de păr. Trompele se termină în partea în care sunt legate de ovar printr-un pavilion cu franjuri (fimbri).

În trompele uterine are loc fecundarea (întâlnirea dintre ovul şi spermatozoizi), rolul acestora fiind de a asigura supravieţuirea şi trecerea ovulului şi spermatozoizilor spre locul de fecundare şi a ovocitului fecundat în uter, unde va fi implantat în endometru.

Cervixul (colul uterin)  este o zonă îngustă de trecere către vagin, situată în partea inferioară a uterului, care se închide în timpul sarcinii.

 Vaginul este o cavitate flexibilă turtită anteroposterior cu o lungime cuprinsă între 8 şi 12 centimetri şi o lărgime de aproximativ 2,5 centimetri, care face legătura între uter şi partea externă a  organului genital feminin (vulva). Elasticitatea vaginului îi permite să-şi modifice dimensiunile în timpul actului sexual sau în timpul naşterii. La femeile care nu au avut încă un contact sexual vaginal, intrarea vaginului poate fi parţial acoperită de o membrană numită himen.

Mucoasa vaginală are în structura sa un ţesut de acoperire foarte sensibil la hormonii ovarieni. Structura mucoasei aflate în interiorul vaginului variază în funcţie de perioada ciclului menstrual şi de vârstă.

În mod normal, la femeia adultă în interiorul vaginului se găseşte flora vaginală – secreţie albicioasă şi unsuroasă, formată din celule intacte sau alterate, substanţe dizolvate şi bacterii.

Vulva reprezintă partea externă a organelor genitale feminine. În perioada de pubertate, vulva suferă importante transformări, sub acţiunea hormonilor. Aceste transformări constau în: creştere, pigmentarea mai închisă a regiunii, creşterea părului pubian şi dezvoltarea clitorisului şi a labiilor. Vulva este formată din:

    • Pubisul (muntele lui Venus) – zona bombată situată în regiunea pubiană, datorată unei acumulări subcutanate de ţesut adipos, acoperită de părul pubian.
    • Labiile mari – două pliuri longitudinale, proeminente, cu rol de a acoperi celelalte părţi ale vulvei. Aceste pliuri sunt pigmentate şi acoperite, la exterior, de părul pubian. Au o constituţie musculară, elastică. Au glande sebacee şi sudoripare.
    • Labiile mici – două pliuri longitudinale foarte vascularizate, fără păr, acoperite cu o mucoasă, situate de o parte şi de alta a orificiului vaginal. Suprafaţa lor exterioară se uneşte cu suprafaţa interioară a labiilor mari, delimitând deschiderea anterioară vaginală, unde se află meatul urinar.
    • Glandele Bartholine (Glandulae vestibulares majores)  – glande care asigură umiditatea mucoasei vaginale, poziţionate în treimea inferioară a vestibulului vaginal.
    • Clitoris – corp erectil de formă cilindrică, care corespunde glandului penisului de la bărbat, fiind învelit de o teacă pieloasă (prepuţul clitoridian). Este situat la comisura superioară a labiilor mici. Clitorisul este bogat în inervaţii şi vase sanguine.
    •  Meatul urinar (orificiul urinar) – deschiderea uretrei este poziţionată la o distanţă de 1 – 2 centimetri de clitoris.
    • Intrarea vaginului  – poziţionat la 1 – 2 centrimetri de meatul urinar.
    • Himenul – ţesut care  închide parţial intrarea vaginului la femeile care nu au avut niciodată contact sexual.

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *