APARATUL URINAR FEMININ

APARATUL URINAR FEMININ

Aparatul urinar feminin este unul dintre sistemele esenţiale ale organismului care produce, stochează şi elimină deşeurile acestuia prin urină și este alcătuit dintr-o componentă secretorie şi una excretorie.

Partea secretorie este reprezentată de însuşi ţesutul renal, iar cea excretorie se compune din: bazinete, uretere, vezică şi uretră.

Aparatul urinar este format din:

1. Rinichi – grup de organe principale pereche, care, alaturi de plămâni, intestine și piele, elimină toxinele din organism.
Rinichiul este sediul proceselor fizico-chimice care duc la formarea urinei.
Unitatea de structura și de funcție a rinichiului este nefronul.
La acest nivelul au loc:

  • ultrafiltrarea glomerulară a sângelui;
  • reabsorbția selectivă;
  • secreția activă.

2. Caile urinare – alcătuite din:

Pelvis renal (bazinet) – canalul prin care urina este colectată din rinichi, cu o capacitate de 10 – 12 ml;
Ureter – canalele prin care urina este transportată de la rinichi la vezica urinară;
Vezica urinară – rezervorul în care este depozitată urina, până când este eliminată prin uretră;
Uretra – ultimul segment al căilor urinare, prin care se elimină urina din organism. La femei uretra este mai scurta, avand o lungime de 4 – 5 cm; la bărbați reprezintă și calea spermatică.

Rinichiul este un organ pereche, situat în regiunea lombară, la nivelul primelor vertebre lombare, de o parte şi de alta a coloanei, având forma unui bob de fasole, cu marginea convexă orientată lateral. Greutatea rinichiului normal este de 120—200 grame.

Rinichii sunt înconjuraţi de ţesut gros, dar fiind lipsiţi de un sistem de susţinere propriu-zis, există posibilitatea deplasării în jos (ptoza renală — mai frecventă la rinichiul drept), în special la persoane slabe sau în cazul unor scăderi bruşte în greutate. Din artera aortă se desprind cele două artere renale care transportă către rinichi sângele încărcat cu oxigen, dar şi cu substanţe deşeu, pentru eliminare. De la rinichi, sângele epurat de deşeuri este deversat în vena cavă inferioară.

Procesul de filtrare a sângelui are loc în glomerulii renali. Urina primitivă, rezultată din acest proces, străbate diferitele segmente ale tubilor renali şi este eliminată, ca urină definitivă, prin calice şi bazinet.

Rinichiul este un organ de mare importanţă în funcţia de excreţie şi de reglare a economiei organismului. El are rolul de a solubiliza şi a elimina unele substanţe, rezultate din procesul de digestie şi din procesele metabolice, devenite inutile sau chiar dăunătoare pentru organism. În fiecare minut rinichiul este străbătut de un litru de sânge.

În urma procesului de filtrare, care are loc în ansele capilare ale glomerulului renal, ia naştere urina primitivă. În timpul transportului de-a lungul tubilor renali, din urina primitivă se extrag (printr-un proces de reabsorbţie) o parte din apă, săruri, glucoză şi aminoacizi.

Tot în tubi sunt eliminate din sânge în urină, printr-un proces de secreţie activă, unele substanţe-deşeu. Astfel, urina primitivă se transformă în urină definitivă, gălbuie, limpede, cu miros specific. Urina normală are un PH mediu de 6 (cu variaţii între 5 şi 9). Rinichiul se adaptează la nevoile organismului: în funcţie de aportul de substanţe-deşeu şi de necesităţile de a elimina sau reţine apa, rinichiul produce urină concentrată sau diluată.
Bazinetul are forma unei pâlnii şi se continuă cu ureterul (un tub cu o lungime de aproximativ 30 cm) care se implantează în regiunea posteroinferioară a vezicii. Urina este transportată în vezică datorită mişcărilor active ale bazinetului şi ureterului.

Pe traiectul ureterului se găsesc trei porţiuni cu lumenul îngustat, în dreptul cărora se opresc adesea calculii ureterali. Aceste strâmtori sunt situate la ieşirea din bazinet, la locul de încrucişare cu marile vase în bazin şi la zona de intrare în vezică.

Vezica este un organ cavitar, cu pereţii musculoşi, îndeplinind funcţia de rezervor de urină. Urina este expulzată prin orificiile ureterale în vezică în mod ritmic, picătură cu picătură.

După acumularea unei anumite cantităţi de urină are loc evacuarea vezicii prin actul micţional, supus controlului voinţei. Micţiunea se produce prin contracţia globală a peretelui vezical (a cărui musculatură este dispusă în chip de reţea), în acelaşi timp cu deschiderea colului vezical.

Urina este evacuată printr-un jet puternic. În cazul unor obstacole în calea eliminării urinii, vezica nu este golită în întregime. Prin stagnarea urinii reziduale în vezică sunt create condiţii favorabile pentru apariţia infecţiei urinare şi a calculilor vezicali.

Uretra este porţiunea terminală a aparatului urinar. La femei uretra are o lungime de 3-5 cm, la bărbaţi 24-25 cm. În cazul unor îngustări patologice, pe traiectul ei pot rămâne blocaţi calculi urinari.

Share this post