ÎNTRE SECREȚIA VAGINALĂ NORMALĂ ȘI ANORMALĂ

ÎNTRE SECREȚIA VAGINALĂ NORMALĂ ȘI ANORMALĂ

Orice fe­meie prezintă o anumită cantitate de se­creție vaginală. Glandele de la nivelul va­ginului și colului uterin produc cantități reduse de lichid, care se elimină zilnic prin vagin, împreună cu celulele îmbătrânite care tapetează vaginul.

Secreția vaginală normală

Secreția vaginală normală ajută la curțăirea vaginului, lubrefierea sa și prevenirea infecțiilor. Aceasta nu miroase urât, de obicei, este inodoră, având un aspect clar sau lăptos și variază, ca și flux, în funcție de perioada din ciclul menstrual lunar: este mai abundentă în perioada premenstruală. Pe lenjerie se poate usca cu o nuanță gălbuie.

Secreția vaginală normală nu produce nici un simptom, are un pH între 3,8 – 4,5 și indică o floră vaginală normală. Aceasta este compusă din: microorganisme facultative cum sunt lactobacilii (bacilii Doderlein), corinebacterii, streptococi din grupul B, E.coli, stafilococul epidermidis,  gardnerella vaginalis și microorganisme anaerobe (cum sunt peptococul, peptostreptococul și speciile bacteroides). La majoritatea femeilor asimptomatice se întâlnește o combinație de cel puțin 5 din aceste specii de microorganisme. In cazul unui dezechilibru la nivelul florei vaginale, se pot dezvolta microorganisme patogene care să ducă la diverse infecții, cu simptomele aferente.

Secreția vaginală anormală

Femeile ar trebui să se îngrijoreze în momentul în care apar anumite simptome, precum:

– scurgeri vaginale abundente;

– scurgeri cu miros neplăcut;

– consistența diferită a secreției (grunjoasă, brânzoasă sau apoasă);

– secreția fără transparență, cu o consistență gri-albicioasă sau alb-verzuie;

– senzația de usturime, mâncărime, durere locală după urinat;

– prezența sângelui în secreție (în afara perioadei menstruației).

Când apar aceste simptome, este necesar consultul unui medic de specialitate (obstretică-ginecologie), pentru a putea fi asfel identificată, din timp, prezența unei afecțiuni sau a unei boli/infecții cu transmitere sexuală s.a.

Sunt disponibile numeroase investigații și metode de diagnostic pentru identificarea cauzei unei secreţii vaginale anormale, dintre care cele mai uzuale sunt determinarea pH-ului vaginal și examenul microscopic al probei proaspete de secreţie vaginală (cunoscut sub denumirea de examenul secreției vaginale).

Recomandarea AnionCare

Folosirea absorbantelor zilnice pantiliner și tangaliner, care ajută la reglarea ph-ului vaginal și la prevenirea tuturor iritațiilor, inflamațiilor și infecțiilor. Acestea pot fi folosite ca metodă de protecţie şi prevenţie împotriva infecţiilor vaginale şi urinare, începând cu vârsta pubertăţii (9 – 10 ani). Absorbantele de uz zilnic Lady Anion nu trebuie să lipsească din viaţa adolescentelor, a femeilor tinere în plină ascensiune a carierei, a mamelor care îmbină viaţa de familie cu jobul solicitant. Pentru maximum de protecţie, confort şi prevenţie împotriva infecţiilor, absorbantele din bumbac steril Lady Anion trebuie schimbate cel puţin o dată la 4 ore.

Factorii care pot influența apariția secreției vaginale anormale

– unele medicamente (antibioticele, pastilele contraceptive);

– dietele excesive (modifică ph-ul vaginal):

– irigațiile vaginale excesive;

– unele produse de igienă intimă, anumite săpunuri, geluri sau deodorante;

– tampoanele intravaginale sau absorbantele nesterile;

– perioada sarcinii/alăptarea;

– stresul;

–  diabetul zaharat:

– cancerul vaginal, cancerul de col uterin s.a.

Cele mai frecvente infecții vaginale (vaginite, colpite)

Candidoza vulvo-vaginală este cauzată de obicei de Candida albicans, dar ocazional poate fi cauzată de alte specii de candida sau alţi fungi. Se estimează că 75 % dintre femei vor suferi de cel puţin un episod de candidoză vulvo-vaginală în viaţă, iar 40–45 % vor fi afectate frecvent de astfel de episoade.

Simptomele candidozei vaginale sunt

•     secreţie vaginală albă, brânzoasă;

•     congestie şi durere la nivelul vulvei;

•     prurit intens (mâncărime);

•     contact sexual dureros (dispareunie);

•     dureri la urinat (disurie).

Candidoza vaginală nu este de regulă transmisă pe cale sexuală. Ea este de obicei cauzată de :

•     administrarea de antibiotice;

•     sarcină;

•     diabet zaharat;

•     anemie prin deficienţă de fier (anemie feriprivă);

•     căldură și umiditate excesivă perioade îndelungate (lenjerie sintetică, costume baie ude);

•     transpiraţie perioade îndelungate.

Unele femei prezintă candidoză vaginală frecventă, fără o cauză evidentă.

Infectia cu chlamydia trachomatis sau chlamydiaza este o boală cu transmitere sexuală (BTS) tratabilă. Modalitatea de transmitere este prin contact sexual cu un partener infectat. Afecţiunea poate cauza probleme serioase atât la femei, cât şi la bărbaţi, cum ar fi: infertilitate, infecţii ale nou născuţilor din mame infectate, sau respectiv scurgeri peniene. Populaţia cea mai afectată o reprezintă femeile şi bărbaţii activi sexual, în particular femeile cu vârsta între 15-24 ani şi toate femeile gravide.

Chlamydiaza reprezintă cea mai frecventă cauză de infertilitate la femei care poate fi prevenită.

Infectia cu trichomonas (trichomonaza vaginală) este cauzată de un microorganism denumit Trichomonas vaginalis. Aceasta este asimptomatică și se poate instala pe o perioadă îndelungată. Trichomonaza vaginală se transmite, de obicei, prin contact sexual neprotejat cu prezervativ, cu o persoană infectată.

Semnele posibile ale infecţiei trichomonazice sunt:

–         secreţie vaginală apoasă, galbenă sau verzuie, spumoasă;

–         miros neplăcut al secreţiei vaginale;

–         durere şi prurit (mancarime) în timpul micţiunii (urinatului);

–         simptomele sunt mai accentuate după menstruaţie.

Vaginoza bacteriană reprezintă un sindrom clinic polimicrobian rezultat din înlocuirea speciei normale Lactobacillus din vagin, cu concentraţii crescute de bacterii anaerobe (ex. Prevotella, Mobiluncus), Gardnerella vaginalis şi Mycoplasma hominis. Vaginoza bacteriană reprezintă cea mai frecventă cauză de secreţie vaginală anormală sau urât mirositoare, cu toate acestea, peste 50 % din femeile cu vaginoză bacteriană sunt asimptomatice.

Cauza infectiei nu este cunoscută complet. Vaginoza bacteriană este asociată cu prezenţa de parteneri sexuali multipli, a unui partener sexual nou, a irigaţiilor vaginale şi a lipsei lactobacililor vaginali. Cel mai frecvent vaginoza bacteriană este cauzată de bacteria Gardnerella vaginalis. Nu este clar mecanismul dobândirii acestei infecţii. Cu mare probabilitate nu este transmisă pe cale sexuală.

Semnele posibile ale vaginozei bacteriene sunt:

•     secreţie vaginală albă, gri sau galbenă;

•     miros de peşte al secretiei vaginale, cel mai accentuat după contact sexual sau spălarea cu săpun;

•     prurit (mancărime) sau senzaţie de arsură;

•     eritem (inrosire) şi edem (umflare) a vaginului sau vulvei.

Metode de prevenție a apariției unei infecții vaginale (vaginita, colpita)

•     După utilizarea toaletei, şterge-te întotdeauna din faţă în spate, dinspre regiunea genitală înspre regiunea anală.

•     Poartă lenjerie intimă de bumbac în timpul zilei şi nu purta lenjerie strâmtă în timpul nopţii.

•     Evită purtarea pantalonilor sau ciorapilor strâmţi, costumelor de baie sau costumelor de sport perioade de timp îndelungate.

•     Schimbă detergentul sau balsamul de rufe, dacă bănuiești că ar putea să fie iritante ale regiunii genitale.

•     Latex-ul din prezervative sau diafragmele contraceptive, ca şi gelurile spermicide utilizate în scop contraceptiv pot fi iritante.

•     Evita băile fierbinţi.

•     Fă baie sau duş zilnic şi usucă regiunea genitală prin tamponare.

•     Nu face irigaţii vaginale decât după contact sexual sau în cursul unui tratament (la indicația medicului).

•     Evită spray-urile igienice feminine, hârtia igienică colorată sau parfumată, tampoanele sau absorbantele igienice parfumate şi băile cu spumă de baie.

Share this post